Principii și metodă

Pe scurt

Propunerea reorganizează administrația României pe patru trepte, fără să deseneze nicio graniță nouă acolo unde există deja una folosită:

• Regiunea — cele 8 regiuni de dezvoltare de azi, cu București–Ilfov ca Metropolă. Capătă consiliu ales și agențiile care azi sunt județene.
• Județul — rămâne cu limitele de azi, ca identitate, statistică și circumscripție electorală. Are un singur oficiu.
• Districtul — circumscripția judecătoriei: orașul și localitățile care țin deja de el. Îl conduc primarii, fără alte alegeri. În interiorul lui, fiecare oraș e pol al unei microregiuni, cu grupul ei de acțiune locală.
• Comuna sau orașul — comasate până la cel puțin 5.000 de locuitori, cu un oficiu de 2–3 oameni în fiecare fostă comună.

Cifrele sunt cele calculate la 2 octombrie 2026. Cele la zi, cu filtre pe regiune și județ, sunt în raport; harta, în pagina de hartă.

Administrativ și funcțional

Modelul desparte două lucruri pe care legea de azi le amestecă.

• Organizarea administrativă spune cine e ales, cine are buget și cine răspunde. Are două trepte cu autorități proprii — comuna sau orașul și regiunea — și una care rămâne doar limită și circumscripție: județul.
• Organizarea funcțională spune pe ce teritoriu se dă un serviciu sau se cheltuie un fond. Are trei trepte, niciuna cu alegeri sau impozite: satul, microregiunea și districtul.

Corelarea e regula care le ține împreună: nicio treaptă funcțională nu taie una administrativă. O comună are o singură adresă pe toată scara — microregiunea ei, districtul ei, județul ei, regiunea ei. Azi nu e așa: 98 de grupuri de acțiune locală trec peste limita de județ, iar un district al judecătoriei e împărțit, în medie, între 3,4 grupuri.

Ce rol mai are județul. Rămâne limită, nume și identitate; circumscripția în care se aleg consilierii regionali și parlamentarii; cadrul peste care nu trece niciun district; teritoriul tribunalului; unitatea statistică; și locul oficiului județean unic. Nu mai are consiliu cu aparat propriu, buget și instituții subordonate — acestea trec la regiune și la district.

Districtul rural are statutul zonei metropolitane. Zona metropolitană e azi singura formă funcțională recunoscută de lege, și doar în jurul municipiilor. Districtul din jurul unui oraș mic primește același statut — venit propriu, strategie, dreptul de a fi beneficiar — ca să poată lua nu doar banii mici ai grupului de acțiune locală, ci și pe cei mari, de dezvoltare integrată. Reperul european există: zona rurală funcțională, perechea celei urbane.

Treptele funcționale se pot schimba în timp. Cele administrative sunt făcute să dureze; cele funcționale se revizuiesc o dată pe perioadă de programare, cu aceleași criterii. Un district rural al cărui oraș devine municipiu devine zonă metropolitană, de drept.

De ce contează despărțirea: treptele administrative costă — au aleși, aparat și sediu — deci trebuie să fie puține. Treptele funcționale nu costă aproape nimic în plus, fiindcă sunt conduse de oameni deja aleși și lucrează cu aparatul deja existent, deci pot fi atâtea câte cere serviciul.

Principiile

Paisprezece reguli. Orice decizie din hartă sau din raport trebuie să se poată reduce la una dintre ele; unde două se bat cap în cap, câștigă cea scrisă mai sus.

1. O singură hartă pentru toate. Judecătoria, notarul, grupul de acțiune locală, asociația de primării, spitalul și ghișeul de documente au același teritoriu. Azi fiecare are harta lui și nimeni nu le știe pe toate. Treptele funcționale sunt făcute din trepte administrative întregi.
2. Nu se desenează ce există deja. Regiunile sunt cele de dezvoltare; județele își păstrează limitele; districtele sunt circumscripțiile judecătoriilor. Se desenează doar comunele.
3. Comunele se comasează întâi între ele. Orașul nu înghite satele din jur. Un oraș sub 25.000 de locuitori poate prelua doar UAT-urile mici care altfel ar rămâne sub prag.
4. Pragul e durabil. O unitate trebuie să aibă 5.000 de locuitori azi și în proiecția la 2050 (7.000 dacă are oraș). Harta trebuie să țină o sută de ani, nu până la următorul recensământ.
5. Nimeni nu e la mai mult de o jumătate de oră de primărie. 30 de minute pe drum real; 45, limita peste care comasarea nu se face nici forțat.
6. Nicio comună mică nu rămâne. Ce nu se comasează de bunăvoie se comasează prin regulă; ce nu se poate comasa deloc rămâne cu derogare scrisă și motivată.
7. Districtul rural are aceleași drepturi ca zona metropolitană și nu e un mamut. În interiorul lui, fiecare oraș e un pol de dezvoltare cu comunele lui. Orașul mare nu adună tot.
8. Două voturi, nu trei. Se aleg primarul cu consiliul local și consiliul regional. Districtul nu are alegeri: îl conduc primarii deja aleși, neplătiți pentru asta, cu vot ponderat după populație și fără drept de veto.
9. Politicul hotărăște, profesionistul execută. Directorul de district și administratorul regional sunt angajați prin concurs, cu indicatori publici.
10. Omul la ghișeu, biroul la regiune. Tot ce cere prezența omului se face în district, la un singur ghișeu, organizat pe evenimente de viață. Tot ce e muncă de birou urcă la regiune.
11. Administrația costă cel mult 30% din veniturile proprii. Peste acest plafon, o unitate nu se poate întreține.
12. Bani pe rezultate. Fiecare UAT are indicatori pe drumuri, apă și canalizare, educație, cultură și sănătate; fiecare district are planul lui de acțiuni, dedus din ei.
13. Întâi de bunăvoie, apoi prin regulă. Fiecare UAT are o perioadă în care își alege singur partenerii și districtul, în limitele criteriilor. Cine nu alege primește harta calculată.
14. Drepturile câștigate nu se pierd prin comasare. Pragul minorităților se socotește pe localitate, nu pe unitatea nouă.

Un al cincisprezecelea, de metodă: legile se scriu după model, nu modelul după legi. Secțiunea de corelare spune ce se modifică, nu ce nu se poate.

Metoda

Tot ce apare în hartă și în raport se calculează pe loc, în pagină, cu aceleași module. Nu există cifre scrise de mână.

Datele

Pașii

1. Comunele. Comunele care trec singure pragul devin nuclee. Celelalte se alipesc nucleului la care ajung cel mai repede, fără să apară sate noi la peste 30 de minute. Ce rămâne sub prag se comasează cu vecinul; la urmă, forțat, în limita a 45 de minute. Fiecare unitate își păstrează jurnalul deciziilor: se poate citi, pas cu pas, de ce arată așa.
2. Reședința. Orașul, dacă unitatea are unul; altfel localitatea bine dotată care dă cel mai mic timp mediu de drum.
3. Districtele. Fiecare UAT intră în districtul orașului în care are judecătoria. Două comune din districte diferite nu se comasează între ele. Niciun district nu rămâne sub 25.000 de locuitori: cel prea mic își păstrează orașul ca pol și primește, de la districtul vecin mai mare, comuna care ajunge cel mai repede la el.
4. Microregiunile. În fiecare district, fiecare oraș e pol; comunele merg la polul cel mai apropiat pe drum. Polul cu sub 10.000 de locuitori eligibili se unește cu vecinul; microregiunea de peste 150.000 se împarte.
5. Alegerile voluntare. Orice alegere făcută pe hartă — o comună care trece în alt district, două UAT-uri care se comasează — intră în calcul înaintea regulilor, iar criteriile se verifică la fel.
6. Instituțiile. Cele 38 de instituții cu structură în fiecare județ sunt împărțite pe șapte grupuri; fiecare grup stă într-o reședință de județ a regiunii.
7. Indicatorii și planul de acțiuni. Pentru orice teritoriu se însumează aceiași indicatori; din goluri iese lista de acțiuni, cu sursa de finanțare.

Ipotezele

Limitele metodei

• Timpul de drum e cu mașina, fără trafic și fără iarnă. Pentru cine nu are mașină, drumul e mai lung; de aceea transportul de district face parte din model, nu e un adaos.
• „UAT cu rețea” înseamnă cel puțin un kilometru raportat, nu toate casele racordate.
• Starea drumurilor comunale nu e publicată pe UAT de nimeni.
• Circumscripțiile judecătoriilor sunt publicate pe sate; aici sunt urcate la UAT, cu votul majorității satelor. 43 de UAT-uri au sate la două judecătorii.
• Bucureștiul intră în totaluri ca o singură unitate; sectoarele nu sunt tratate separat.

Motivarea

Problema

• Administrația nu se poate întreține. 2.801 din 3.126 de primării (89,6%) cheltuiesc pe propriul aparat peste 30% din veniturile proprii.
• Unitățile sunt prea mici ca să facă proiecte. 2.501 din 3.181 au sub 5.000 de locuitori; jumătate au sub 2.900. Bugetul mediu de investiții e de 10 milioane de lei pe an.
• Infrastructura de bază lipsește exact unde nu are cine să o ceară. 1.479 de UAT-uri nu au nicio rețea de canalizare; acolo trăiește o cincime din populație.
• Hărțile statului nu se suprapun. Un district al judecătoriei e împărțit azi între 3,4 grupuri de acțiune locală în medie; 98 de grupuri trec peste limita de județ; 158 de UAT-uri nu sunt în niciunul.
• Același birou, de 42 de ori. 38 de instituții ale statului au câte o structură în fiecare județ, fiecare cu sediu și conducere.
• Trei cozi pentru aceeași poză. Cartea de identitate, pașaportul și permisul se fac la trei servicii diferite.

De ce acum

Din 2028, banii europeni vin printr-un singur plan pe țară, cu plăți pe rezultate. România îl depune în a doua jumătate a lui 2027. Tot în 2028 sunt alegeri locale. Un teritoriu care are atunci strategia făcută, indicatorii măsurați și conducerea stabilită intră în perioada de șapte ani; unul care apare după, o pierde.

Ce se schimbă

Ce aduce și ce costă

• 5 miliarde de lei pe an mai puțin pe administrație: 3,8 din primării, 1,2 din consiliile județene. Duse în investiții, le ridică de la 32,6 la 37,6 miliarde pe an.
• Capacitate: bugetul mediu de investiții al unei unități crește de peste două ori și jumătate.
• Prețul: drumul mediu până la primărie crește de la 2 la aproape 6 minute, iar numărul aleșilor scade la mai puțin de jumătate. Compensarea e în model: oficiul din sat, delegatul sătesc cu fond propriu, transportul de district.

Corelarea legislativă

Pentru fiecare piesă a modelului: ce spune legea de azi, ce se modifică și ce reper european are. Trimiterile sunt la actele în vigoare cunoscute la data documentului.

Ce cere revizuirea Constituției și ce nu

Cu alte cuvinte, trei sferturi din model nu au nevoie de revizuire. Pentru restul există o tranziție care respectă textul de azi.

Tranziția și ordinea legilor

Până la revizuirea Constituției

• Consiliul județean rămâne, dar fără aparat. Consilierii regionali aleși într-un județ formează, de drept, consiliul județean al acelui județ. Constituția cere ca el să fie ales și să funcționeze „în condițiile legii”; legea îi poate lăsa doar atribuțiile de coordonare, restul trecând la district și la regiune.
• Prefectul rămâne numit în fiecare județ, dar cu un singur serviciu juridic pe regiune. Textul cere un prefect; nu cere un aparat separat pentru fiecare.
• Regiunea lucrează ca asociere a județelor ei, cu consiliul format din aceiași consilieri, până când poate fi scrisă în Constituție ca unitate administrativ-teritorială.

Așa, cetățeanul votează deja pe noua structură, banii se economisesc deja, iar revizuirea doar consfințește ce funcționează.

Ordinea

1. Legea-cadru a reorganizării, organică, cu dată fixă de intrare în vigoare și cu toate transferurile de atribuții enumerate. Publică harta calculată și criteriile.
2. Etapa voluntară, douăsprezece luni: hotărâri de consiliu local și consultarea locuitorilor, pentru comasare și pentru district.
3. Legea hărții: unitățile rezultate, cu derogările motivate.
4. Modificările Codului administrativ și ale legii alegerilor locale: districtul, consilierii, fondul sătesc, minoritățile.
5. Actele de reorganizare a instituțiilor, minister cu minister, și ghișeul de documente.
6. Alegerile din 2028, pe noile unități și pentru consiliile regionale.
7. Revizuirea Constituției, la urmă.

Polonia și Danemarca au votat tot pachetul într-un singur an și au ținut alegerile pe noua hartă înainte ca reforma să intre în vigoare. Riscul nu e că legea nu permite, ci că pachetul se votează pe bucăți.

Ce rămâne de verificat

Documentul e o bază de lucru. Înainte de a fi folosit oficial:

• Trimiterile legislative trebuie citite de un jurist pe forma la zi a fiecărui act; numerotarea articolelor se poate să se fi schimbat prin modificări recente.
• Tranziția constituțională e o construcție juridică propusă aici, nu una verificată de Curtea Constituțională. Estonia și-a trecut reforma prin controlul Curții Supreme înainte de aplicare; e pasul de făcut și aici.
• Lista instituțiilor județene și ce devine fiecare e întocmită din legile lor de organizare, fără statele de funcții.
• Regulile europene pentru 2028–2034 sunt încă în negociere; cele citate sunt propunerea Comisiei și pozițiile cunoscute în vara lui 2026.
• Ipotezele de cost (sfertul pentru oficiul din sat, jumătatea din aparatul județean) sunt ale acestui proiect și se pot schimba; raportul le arată efectul.